Filarmonica din Viena este cea mai faimoasa orchestra simfonica austriaca si una dintre cele mai cunoscute din lume.
In fiecare an, Orchestra Filarmonica concerteaza de Anul Nou, iar cand transmite urarile de Anul Nou, mai mult de 60 de milioane de oameni din toata lumea le asculta live.
Inainte sa aiba loc primul concert al filarmonicii pe data de 28 martie 1842, dupa mai mult de o jumatate de secol de la moartea lui Mozart si dupa cincisprezece ani de la moartea lui Beethoven, Viena nu avea o orchestra profesionista permanenta.
La acea vreme nu existau decat in cadrul teatrelor orchestre compuse exclusiv din muzicieni profesionisti. La data de 7 mai 1824, orchestra Societatii Prietenii Muzicii (alcatuita din diletanti), impreuna cu Orchestra Operei Nationale din Viena si cu Ansamblul Muzicii Curtii Regale a sustinut primul concert – Simfonia a 9-a de Beethoven.
Franz Lachner, compozitorul si dirijorul bavarez care si-a inceput activitatea la Teatrul Operei Regale in anul 1830 interpreta simfonii de Beethoven intre actele de balet. Totusi, desi a inregistrat rezultate exceptionale, din cauza unor deficiente structurale, “societatea sa de artisti” a fost desfiintata dupa numai patru spectacole.
In anul 1841 Otto Nicolai (1810-1849), care mai tarziu a devenit cunoscut in toata lumea in calitate de compozitor al operei comice Nevestele Vesele din Windsor (Die lustigen Weiber von Windsor), a fost numit in functia de Prim – Dirijor al teatrului Kärntnertor. Urmand indemnul unor personalitati marcante ale vietii publice vieneze, a preluat ideea lui Lachner si pe 28 martie 1842 a dirijat un concert de amploare in Sala Redouten, concert organizat de “intregul personal” al Teatrului Curtii Imperiale. Aceasta “Academie Filarmonica” (titlul original) marcheaza nasterea orchestrei din zilele noastre, ocazie cu care au fost pentru prima data sustinute principiile “Ideii Filarmonicii”:
Numai un muzician angajat de catre Opera de Stat din Viena poate deveni membru al Filarmonicii din Viena;
Orchestra este fundamentata pe temeiuri artistice, organizationale si independenta financiara;
Toate deciziile trebuie luate in mod democratic de catre corpul principal al membrilor activi;
Munca administrativa va fi indeplinita de catre un comitet alcatuit din doisprezece membri alesi in mod democratic.
In ciuda celor unsprezece concerte de succes dirijate de Nicolai, s-au iscat neintelegeri intre artistul autoritar si orchestra, care dorea sa fie independenta. In 1847, cand Nicolai a plecat definitiv din Viena, Academia Filarmonica a fost la un pas de desfiintare.
In cele din urma, dupa doisprezece ani de stagnare, la data de 15 ianuarie 1860 a avut loc primul concert dirijat de fostul director al Operei, Carl Eckert. De atunci, “Concertele Filarmonice” au continuat fara pauza, sub bagheta urmatorilor dirijori:
1860 Carl Eckert
1860-1875 Otto Dessoff
1875-1882 Hans Richter
1882/1883 Wilhelm Jahn
1883-1898 Hans Richter
1898-1901 Gustav Mahler
1901-1903 Joseph Hellmesberger jun.
1903-1908 Dirijori oaspeti
1908-1927 Felix von Weingartner
1927-1930 Wilhelm Furtwängler
1930-1933 Clemens Krauss
seit 1933 Dirijori oaspeti
Sub conducerea lui Otto Dessoff, repertoriul a fost extins, fiind introduse elemente organizationale importante (arhive de muzica, administrarea activitatii), iar pentru prima (si ultima) oara, sala de concert s-a schimbat: incepand cu sezonul 1870/71, filarmonica a concertat in Sala Aurita apartinand Musikverein Viena, in cladirea Societatii Muzicale.
Sub conducerea lui Hans Richter, aceasta orchestra incomparabila a capatat un renume mondial. “Epoca de Aur”, dupa cum a fost denumita perioada in care Richter a fost dirijor a adus premiere mondiale ale Simfoniilor 2 si 3 ale lui Brahms, precum si a Simfoniei a Opta a lui Bruckner. Sub bagheta lui Gustav Mahler, orchestra a concertat pentru prima data in strainatate (la Targul Mondial de la Paris din 1900), iar turneele propriu-zise ale Filarmonicii, care in anul 1908 a fost recunoscuta oficial sub forma de corporatie a inceput cu von Weingartner, care a calatorit impreuna cu orchestra pana in America de Sud in vara anului 1922.
Un moment semnificativ din istoria muzicala a fost reprezentat de colaborarea cu Richard Strauss. Intre 1906 si 1944, el a dirijat nenumarate concerte si opere in tara si in strainatate, fiind legat sufleteste de orchestra, in mijlocul careia si-a sarbatorit cea de-a 75-a si cea de-a 80-a zi de nastere (in 1939 si in 1944).
O alta perioada importanta a fost colaborarea cu Arturo Toscanini, intre anii 1933 – 1937, precum si cea cu Wilhelm Furtwangler, care a fost Prim- Dirijor intre 1933 si 1945 si intre 1947 si 1954.
In 1938, Filarmonica a primit cea mai puternica lovitura posibila. Fara nici un fel de instiintare, National-Socialistii au concediat toti artistii evrei din Opera de Stat si au desfiintat Societatea Filarmonica din Viena. Doar interventia lui Furtwangler a putut schimba aceasta decizie, salvandu-i pe cei “pe jumatate evrei” si pe “rudele apropiate” de la concediere si persecutii. Cu toate acestea, sase membri evrei ai Filarmonicii au murit in lagarele de concentrare, iar un violonist pe frontul de est.
Filarmonica din Viena reprezinta mult mai mult decat un “articol austriac pentru export”. Membrii sai sunt ambasadori, transmitand dorinta de pace, umanitate si reconciliere.
Pentru realizarile lor culturale, membrii Filarmonicii au primit numeroase premii, discuri de aur si de platina, decoratii nationale si calitatea de membri in cadrul multor institutii culturale.
